am inima prea gheboasă

nu mi se mai dezumflă

face larve ca un sac de orez

se aseamană cu poveştile ilustrate ale unui copil trizomic

sau cu inimioarele pictate pe un titirez

cine m-a închis în lagărul cu diavoli chiar nu ştiu

rareori mi s-a întâmplat să zac desfrânat pe un pat de cuie

fiindcă pentru mine sexul a fost mereu un băiat

chior şi spurcat la gură

cu măşti de porţelan

şerpi de turcoaz

şi foarfeci ascunse în sertarele din burtă

albastre cât moartea şi luna

visez des să lunec

peste câmpii post-nucleare

pustii de sârmă ghimpată

peste oceane solidificate

presărate cu gheare de os

cu cioburi de ochi

ca peştisorii din zodia mea blestemată

policandre enorme străluminează

un balet unde piruetele nu mai au sens

infernul e doar mesajul unei adolescente

trimis iubitului prin telepatie

gemenii fac sex zidiţi în pântec

sfârtecându-şi maicile pe dinăuntru

iată că ţi-am dat încă o altă definiţie a nemuririi

aşa ajungem şi noi năclăiţi de cerneală

sora mea noi nu suntem decât sintetizatoare de carne albă

sufletul tău uneori coboară ierarhic

spre fetuşii de metal ai sângelui meu robotic

prin cinci ţevi căptuşite de lilieci

scurgându-se ca o limfă de neon

sufletul tău uneori este arheologul creierului meu

cu degete de spintecător.

niciodată din dragoste

mi-am spart protezele inimii

arătând gingiile ventricolelor

uneori mă bântuie un pitic cu pălăria de zurgălăi

un demon asexuat cu pene de colibri la urechi

alteori se perindă sub oglinzile mele

deformaţiile genetice ale gemenilor albinoşi

sau pur şi simplu radiaţiile planetelor polimorfe

praf stelar în simetrii de vultur îmi plonjează în gură

când mă trezesc cu organele transplantate în ghips

chinuit de bliţuri infraroşii şi zgură de magnetit

camera se învârte se prăbuşeşte

se preschimbă în maşină de închegat sânge viu

clovni negri la luna park din capul meu

devoră bomboane de oseminte şi naftă

magistre cu ţigări din carne

boscorodesc ascunse în scorburi din castelul cu fantasme

înot într-o piscină de labradorit

putregai centrifugat cu celule de sifilis

ling creier pe buzele unui transsexual

trucat cu rujul alb al mamei mele la 18 ani

nu ştiu cine i-a spălat oasele de carbon

nici cine i-a stors cerebelul bordo

rujul este prea alb

e un gândac de carton

un carusel cu avort

sângele alb este jet letal

se scurge sclipind prin luna park

nu ştiu cine mi-a fiert direct în vene sângele alb

injecţia are gust de sex radial

ştiu doar că moartea uneori

e un adolescent cu retard menstrual.

in the morning glow

un mag polar

cu cămaşa de forţă

scrâşnind cu capul închis în colivii de platină

făcând autostop la miezul nopţii

are păsări împăiate şi holbate

pe umeri prăfuiţi de mătreaţă

şi în gură neoane sparte

pentru că cinci galaxii lichefiate

erau singurul lucru adevărat

picurau cu sunete metalic încrucişate

şi se intersectau

într-un joc ecvestru aflat la sfârşit

uneori îmi simţeam inima carusel

pulsând din pieptul tău

ca un fluviu de salivă prin ecranul opal

dincolo de turnul alcătuit din gloanţe

trasplantat în câmpii de ciment şi sifilis

parcă de carne din clorofilă eşti

chiar dacă întins pe un pat de zăpadă sferică

ai organe de gumilastic

şi sângele de paiete se prelinge

invers spre tavan

pe retine

bandaje ultraviolete

ca un potop de uraniu şi glucide

ştiam că eprubetele

din bolta toracelui tău

ascund viruşi extratereştri

şi melatonină

lapte de meteor pentru miei piraţi

cum aş putea să-ţi întorc gura

pe frunte că să nu mai vorbeşti ventriloc

dacă fruntea este numai

supapă de oseminte

naufragiu necurat

al unui peşte piranha

moleculă pătrată

în care automatele

mai au încredere în iubirile

de la şaptesprezece ani?

acum am să-ţi spun despre clovni

mereu mi-a fost frică de ei

mai mult decât de pitici

uneori au ajuns la mine sărind hohotind ca măscăricii

prin somnul străbătut de râuri de mercur

mişunând ca licurici

bârfind ca femeiuştile

scrâşnind din colţi după geamurile sparte

alteori au ajuns chiar în zori ivindu-se pe ecrane

însoţiţi de demoni cu gust de naftă

cine sunt clovnii

nici eu nu ştiu exact

poate sunt nou-născuţii mamei-inferno

poate sunt doar lumini feroce din oglindă

poate sunt adolescenţi pe biciclete

sau pehlivani la colţul străzii

cu mamele sfârtecate în geamantane

ei stau într-o curte de rubin înconjuraţi de fete cu cap de hipocamp

scormonesc în viscerele zebrelor să ne citească destinul

revarsă fardul lichefiat în ceşti de ceai

precum în vară domnişoarele bătrâne

dar clovnii sunt mai ales nişte ceasornicari

zidiţi în pereţi de ceară

care ies să ne extermine

numai când vine seara.