love poem / spintecător
am inima prea gheboasă
nu mi se mai dezumflă
face larve ca un sac de orez
se aseamană cu poveştile ilustrate ale unui copil trizomic
sau cu inimioarele pictate pe un titirez
cine m-a închis în lagărul cu diavoli chiar nu ştiu
rareori mi s-a întâmplat să zac desfrânat pe un pat de cuie
fiindcă pentru mine sexul a fost mereu un băiat
chior şi spurcat la gură
cu măşti de porţelan
şerpi de turcoaz
şi foarfeci ascunse în sertarele din burtă
albastre cât moartea şi luna
visez des să lunec
peste câmpii post-nucleare
pustii de sârmă ghimpată
peste oceane solidificate
presărate cu gheare de os
cu cioburi de ochi
ca peştisorii din zodia mea blestemată
policandre enorme străluminează
un balet unde piruetele nu mai au sens
infernul e doar mesajul unei adolescente
trimis iubitului prin telepatie
gemenii fac sex zidiţi în pântec
sfârtecându-şi maicile pe dinăuntru
iată că ţi-am dat încă o altă definiţie a nemuririi
aşa ajungem şi noi năclăiţi de cerneală
sora mea noi nu suntem decât sintetizatoare de carne albă
sufletul tău uneori coboară ierarhic
spre fetuşii de metal ai sângelui meu robotic
prin cinci ţevi căptuşite de lilieci
scurgându-se ca o limfă de neon
sufletul tău uneori este arheologul creierului meu
cu degete de spintecător.
aprilie 14, 2010 la 11:20 am
Pe la 19 ani eram indragostit de cuvantul “spintecator”.
Este romantic poemul si dureros in desimea lui. Mi-a placut imaginea cu gemenii, finalul si “pentru mine sexul a fost mereu un baiat”.
aprilie 15, 2010 la 10:04 am
Eu văd un poem al redefinirilor, al conceptelor vieţii şi (ale) morţii zidite ca gemenii în pîntec. La intersecţia acestora se află iubirea, spintecată şi ea de suflet şi creier. Inima umflată, lagărul cu diavoli, sexul ca un băiat chior şi spurcat la gură, nemurirea, infernul şi fetuşii sufletului fac un balet de sîrmă ghimpată în care ştii cum să luneci fără piruete care ţi-ar spori durerea temporară. Pentru că adevărata durerea deja există în luciditatea năclăitoare.
aprilie 15, 2010 la 7:53 pm
X Michel: Si eu sunt indragostit de cuvantul “spintecator”… dar si de alte cuvante care se termina in -ator… ca… “terminator”, stiam ca ti-ar fi placut faptul ca pentru mine “sexul a fost mereu un baiat”, dar nu uita ca e chior si spurcat la gura, un fel de Odin vulgar.
X Iarina: Iarina, ca de obicei, strabate textele mele cu lupa hermeneutica, e medicul meu legal personal, imi face autopsii si imi scormoneste in maruntaiele sangerande, ai dreptate: e vorba de o iubire spintecata si de o durere lucida…
aprilie 17, 2010 la 7:26 pm
“sora mea noi nu suntem decat sintetizatoare de carne”?
in poemele tale imi vine sa identific o puzderie de lume reala, transpusa in fantasmatic…
aprilie 20, 2010 la 6:32 pm
Se vede ca poetul candva temator in fata clovnilor s-a detasat acum si merge pe deasupra, numai profetii merg pe deasupra; la picioarele lui e o lume teribila in care nu stiu daca altcineva poate supravietui. Poate de aici nevoia noua a poetului de acum de a-si gasi arheologul din creier, pe cel care va reusi sa paseasca alaturi de el prin universul complet intors pe dos.
iulie 11, 2011 la 1:58 pm