Posted in Poezie on noiembrie 12, 2009 by Carol Vanadiu

in the morning glow


un mag polar

cu cămaşa de forţă

scrâşnind cu capul închis în colivii de platină

făcând autostop la miezul nopţii

are păsări împăiate şi holbate

pe umeri prăfuiţi de mătreaţă

şi în gură neoane sparte

pentru că cinci galaxii lichefiate

erau singurul lucru adevărat

picurau cu sunete metalic încrucişate

şi se intersectau

într-un joc ecvestru aflat la sfârşit

uneori îmi simţeam inima carusel

pulsând din pieptul tău

ca un fluviu de salivă prin ecranul opal

dincolo de turnul alcătuit din gloanţe

trasplantat în câmpii de ciment şi sifilis

parcă de carne din clorofilă eşti

chiar dacă întins pe un pat de zăpadă sferică

ai organe de gumilastic

şi sângele de paiete se prelinge

invers spre tavan

pe retine

bandaje ultraviolete

ca un potop de uraniu şi glucide

ştiam că eprubetele

din bolta toracelui tău

ascund viruşi extratereştri

şi melatonină

lapte de meteor pentru miei piraţi

cum aş putea să-ţi întorc gura

pe frunte că să nu mai vorbeşti ventriloc

dacă fruntea este numai

supapă de oseminte

naufragiu necurat

al unui peşte piranha

moleculă pătrată

în care automatele

mai au încredere în iubirile

de la şaptesprezece ani?

coulrofobie

Posted in Poezie on septembrie 20, 2009 by Carol Vanadiu

acum am să-ţi spun despre clovni

mereu mi-a fost frică de ei

mai mult decât de pitici

uneori au ajuns la mine sărind hohotind ca măscăricii

prin somnul străbătut de râuri de mercur

mişunând ca licurici

bârfind ca femeiuştile

scrâşnind din colţi după geamurile sparte

alteori au ajuns chiar în zori ivindu-se pe ecrane

însoţiţi de demoni cu gust de naftă

cine sunt clovnii

nici eu nu ştiu exact

poate sunt nou-născuţii mamei-inferno

poate sunt doar lumini feroce din oglindă

poate sunt adolescenţi pe biciclete

sau pehlivani la colţul străzii

cu mamele sfârtecate în geamantane

ei stau într-o curte de rubin înconjuraţi de fete cu cap de hipocamp

scormonesc în viscerele zebrelor să ne citească destinul

revarsă fardul lichefiat în ceşti de ceai

precum în vară domnişoarele bătrâne

dar clovnii sunt mai ales nişte ceasornicari

zidiţi în pereţi de ceară

care ies să ne extermine

numai când vine seara.